Tractorul agricol - vehihul sau nu?

Azi am decis sa vorbim de decizia Inaltei Curti care a decis ca soferul fara permis pe un tractor neanmatriculat sa nu poata fi amendat daca circula pe drumurile publice. Intrebarea e, ce varsta e permis sa aiva soferul! Doar nu o sa vedem pe strada la volan copii care nici nu a intrat in posesia Cartii de Identitate (CI).
In Monitorul Oficial nr. 479 din 26 iunie 2017 a fost publicata Decizia nr. 11 din 2017 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) care stabileste ca, conducerea fara permis a unui tractor agricol sau forestier neanmatriculat , nu intruneste conditiile tipice ale infractiunilor.
Ma intreb ce rost ar mai avea pentru ceilalti conducatori de tractoare pe drumurile publice, inmatricularea tractoarelor, daca se poate asa. Diferenta e ca ele au numar de imatriculare si remorci. In Romania orice e posibil! Nu e o zicala des folosita, ci viata ne arata asta.
Scuterele, ATV-urile si unele masini a caror viteza maxima era de 60 Km/h, fara ca conducatori sa posede permis de conducere pe drumurile publice, au fost interzise, datorita accidentelor masive ale unor tineri teribilisti. Oare aceste tractoare nu le conduc tot tinerii! Eu nu ma pricep la domeniul, ma intreb care e viteza maxima a unui astfel de tractoras!
Acum s-a schimbat guvernul, au venit altii la putere. Guvernul PSD a considerat de cuvinta sa lase accidentele libere. Parca au fost plecati in alta tara si nu au vazut ce de grozavii sau petrecut in trecut fara permis de conducere! Un conducator de bicicleta (vehihul) este amendat pentru simplul fapt ca nu poarta veste reflectorizanta. Cum un tractor cu motor este trecut vehihul?
Traim in Romania si suntem prea saraci, dar acesti nenorociti ar trebui dati in judecata si dovedit termenul de vehihul si autovehihul.
Nu cred ca un tractor agricol sau forestier are viteza mai mica, doar sunt identice, doar ca nu are o placuta de imatriculare. Eu nu ma pricep la aceste chestiuni, va intreb pe voi: Care e viteza pe care o poate prinde un astfel de tractor, nu ma refer las acele masive aduse din import.
P.S. Oare comunistii au fosti prosti, care au considerat tractoarele autovehihule si cereau permise auto, sau voi?

Masuri caniculare

Posibilul Cod rosu de canicula in Romania. Temperaturile pot depasi 40 de grade. In perioada de canicula, in cel mai mare risc sunt copii, persoanele in varsta, cei cu boli cardio-vasculare si femeile gravide. Iata cateva sfaturi cum sa luptam impotriva caniculei: 1. Purtati imbracamintea cat mai lejera, de culoare deschisa din materiale usoare, care degaja raccoare; 2. Purtati palarii si ochelari care sa va protejeze de soare; 3. Consumati cat mai multe lichide, cel puti 2 litri, excluzand cea din alimentatie; 4. Tineti geamurile inchise dimineata (pe timp de soare) si deschidetile seara; 5. La orele cu caldura maxima (11-16) evitati sa va expuneti la soare si nu stati in gradina sau pe camp in soare. La plaja intre aceste ore, radiatiile sunt mult mai puternice si va pot afecta pielea. Protejati-va tenul cu creme de protectie solara; 6. Alimentatia bazata pe fructe si legume care contin apa; 7. Comunicati cu celalaltepersoane (vz. punctul 1), pentru a trece mai usor pe perioada caniculara.

Tehnologia catre viitor

A sosit vacanta! Mult asteptata vacanta. Dupa un an de munca, cetatenii merita o binemeritata vacanta de relaxare, fie adulti sau copii. Facebookul, Instagramul si toate celalalte conturi de socializare sunt pline de postari (fotografii si filmulete) ale celor ce se afla in concediu. Internetul ne-a acaparat si ultima oaza de liniste. Nu inteleg cum ne putem relaxa butonand telefonul, dar o pun pe seama ca am imbatranit si sunt mai de moda veche. Inainte in concediu, daca vroiam cu adevarat sa ne relaxam, inchideam orice mijloc de relaxare. Acum totul s-a schimbat. De esti in excursie, e musai sa-ti faci un selfie cu tot ce misca sau nu si pus pe retelele de socializare, daca vrem sa fim in trend. Avem noi concedii aparute dupa 2000, cu evolutia tehnologiei, concediile on line, concediile din realitate transpuse in mediul virtual, de parca ar vrea sa spuna: "Uitati unde sunt eu, ba taranilor!" O moda asemanatoare cu cea a mancarurilor si bucatariilor expuse la tv si date "prin privirile" telespectatorilor. Tehnologia tinde catre viitor. Eu nu vad nimic bun in aceasta viata virtuala in care vedem ceea ce exista! Viitorul suna sumbru...

La multi ani!

Ziua de 29 iunie este un prilej de mare sărbătoare în casele foarte multor români și asta pentru că în această zi sunt sărbărtoriți Sfinții Petru și Pavel. Un mesaj pentru toti prietenii mei, apropiati si nu numai, care viziteaza acest blog, abonati sau nu. Pentru ca astazi este o zi speciala pentru cei ce poarta numele Sfintilor Petru si Pavel, ma alatur si eu celor care va doresc sa aveti o zi speciala, din adancul sufletului va doresc sa aveti o zi plina de impliniri, statisfactii si multa sanatate! La multi ani Petre, Petru, Petrisor, Petrica, Patru, Petruta, Pavel, Petrache, Petruta, Petre!

Brevetarea bicicletei - 26 iunie, 1819

Bicicleta, aceasta invenție a zecilor de generații, desi in Romania a aparut mult mai tarziu. Prin anii'60 cine avea o bicicleta, erau tinerii bogati pe atunci, cei care aveau serviciu. Erau un fel de "copii de bani gata" de atunci. Comparatia este putin deplasată, diferenta ei ca ei munceau. Brevetarea biciclete a avut loc la 26 iunie,1819. Aceasta bicicleta primitivă nu avea pedale, omul trebuie sa împingă cu picioarele in sol pentru a se putea deplasa. Bicicleta cu pedale amplasate pe roata din fata a aparut in anul 1865. Era din lemn, doar rotile erau întărite cu metal. Era cunoscuta ca "scuturator de oase", din pricina zdruncinaturilor care le provocau mersul pe pietre de pe drumurile din acea perioada. Asa a avut loc evolutia b icicletei,urmând bicyclul, cea cu o roata mai mare in spate si una mica in fata, cu odata cu scotianul John Dunlop, care a inventat in 1888 anvelope pneumatica, vrând sa-i facă un cadou fiului sau. Din acele timpuri pana astazi bicicleta si-a păstrat caracteristicile de baza: cadrul metalic, desi initial a fost, construit din lemn si mai apoi din otel cu furcă fixată si materiale plastice (sau a si ghidonul). Cea mai importanta schimbare pe care a adus o aparitia b icicletei a fost direcția emancipării femeiei. Bicicleta le-a dat un sentiment de libertate, necunoscut pana atunci. Prima femeie care a calatorit din SUA pana in Londra, Annie Londonderry, o evreica originara din Riga si stabilită in america, a facut o călătorie pana la Londra. A fost lăudată de fani si criticată de alții, spunând ca a plimbat bicicleta in jurul lumii. In zilele noastre, bicicleta este un hobby si un sport de relaxare in competiții. Din pacate lucrurile nu sunt puse bine la punct la noi in tara, oferindu-le piste biciclistilor.

Disconfort - PC

In saptamana ce tocmai a trecut am avut computerul defect. Se mai intampla. Mi-a venit tare greu acest disconfort in condițiile in care am avut internet pe telefon si pe tabletă, cu calculatorul "intelegandu-ma" mai bine. Ca sa vedeti cat de calic si egoist e omul. Daca vede ca are toate mijloacele disponibile, vrea din ce mai mult, nu se mai gândeste la cei care nu au acces la calculator sau se multumesc cu un telefon!
Prin intermediul computerului pot lucra mult mai rapid la blog, încarcă filmulete pe YoutuBe si prelucrarea pozelor pe anumite aplicatii. Fiecare cu hobyul sau, dar după cum spune un proverb popular:"Nemultumitului i se ia darul"!

Din 1999 de cand Mark Zunchembergher a fondat site-ul de socializare "Facebook", devenit rapid cel mai accesat cont din intreaga lume, multi dintre internauti au uitat sa se bucure de creatiile Domnului care ne înconjoară la tot pasul, lumea noastra e mai nou un ecran si-o tastatură.
Copilăria de azi nu se mai compara cu copilăria noastra, cand suflam in păpădie, ridicăm zmeul de hartie si alergam prin vânt inaltandule, mai se încurcau prin firele de telegraf, acum suntem super ocupați cu degetele in tastatura si-n monitor.
Oamenii se vaită ca nu au locuri de munca, dar fac la banca rate pentru super telefoane. Si boschetarii de la colțul străzii care cerșesc au telefoane mobile ultimul tip, ascultând manele la casti.
Din telefon in telefon, internetul a pătruns in toate colturile țării, chiar si pe varf de munte unde semnalul la internet este super.
Am uitat ca odinioară nu aveam nici acces la radio si tv.. Au rămas atat de îndepărtate acele timpuri, încât nici eu nu as crede daca nu le-as fi trăit.
P S Primul telefon mobil l-am cumparat din ambiție, nu ca mi-ar fi trebuit. Ma mulțumeam

cu cel fix. M-au ambiționat boschetarii care aveau fiecare cate un celular, cum le spune-au atunci.

Ia sărbătorită la nivel mondial

De ce sărbătorim Ziua Universala a iei? Comunitatea "La Blouse Roumanie" a propus în 2013 că ia să devină brand de țară. Sărbătoarea portului românesc a devenit eveniment mondial. Pentru a arata cat de mult o prețuiesc, oamenii de peste 50 de țări din întreaga lume îmbracă ia de aceasta sărbătoare. Popularitatea iei a crescut atât de mult, încât vedetele internaționale a început să o poarte și e o ținută în tendințe. În acest fel bluza românească este cunoscută că un simbol international al culturii române și o sursa de inspirație pentru creatorii de modă mondiali și autohtoni.
Această zi a iei care pe 24 iunie promovează cămășile din panza cu broderii impresionante care amintește de lada de zestre a bunicii, e un lucru benefic pentru păstrarea tradiției strămoșești și a portului sau.
Creatorii de modă internaționali au stârnit un adevărat scandal și au fost acuzați că au "copiat" portul tradițional românesc. În urma acuzațiilor, a fost recunoscută greșeală.
Orice scandal, fie pozitiv sau negativ, este o reclama, in acest caz, pentru România și iată că ia românească este sărbătorită la nivel mondial!

Sanzaienele sau Dragaica

Pe 24 iunie in fiecare an crestin ortodocșii serbează nasterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care la botezat pe Domnul Isus in apa Iordanului. In calendarul popular sărbătoarea este denumită Sanzaienele sau Dragaica, in functie de zona.
Noaptea de Sanziene este considerata magică - minunile sunt posibile.
Obiceiurile de S

anzaiene diferă de la o zona la alta.
Conform tradiției, Sanzienele plutesc in aer sau pe pământ in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si dansează, împart rod holdelor, înmulțesc animalele, si păsările, umplu de leac si de miros florile si tamaduiesc bolile si suferințele oamenilor. Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentanții fantastic aducătoare de rele, Sanzienele sunt zâne bune, dar ele pot deveni si forțe dăunătoare, lovindu pe cei păcătoși cu vijelie si grindină, lăsând câmpul fara rod.
De Sanzaiene se întâlnesc practici si obiceiuri si ghiciri in agricultură.
In dimineata zilei de Sanzaiene, oamenii strang buchete de Dragaica, împletesc coronița si le aruncau pe acoperisul caselor. Dezdonamantul este un mit. Se consideră ca trăiesc mai mult daca coronița cade mai tarziu de pe casa sau va muri mai repede daca coronița aluneca spre marginea acoperișului. Fetele strang flori de Sanzaiene pentru noaptea sărbătorii. Mai sunt nenumărate traditii de Dragaica, dar ele diferă de la zona la zona.
Sărbătoarea Sanzienele care marchează mijlocul verii (pe 22 iunie avand loc echinoctiul de vara), e si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Parlamentarii României

Nu urmăresc eu politica , dar ieri la Moțiunea de Cenzură a PSD+ALDE, m-am uitat și eu la TV ca orice român.
În Parlamentul României este aer condiționat, fiecărui deputat și senator are în față căte o sticluță de apă plată sau minerală și câte un pahar, că de, și parlamentarii noștrii sunt oameni și au preferințe. Săracii, în ce condiții „aspre” muncesc, și mai părăsesc sala și acele fotolii de piele în care își fac somnul de frumuseți (să fie fotogenici la casmerele TV ☺). Ar trebui să fie pontați și ei la câte ore muncesc!
De ieri am intrat în sezonul canicular unde ar fi necesare aceste condiții muncitorilor româniei, ai clasei de jos, care duc greul acestei țări. De exemplu: muncitori în construcții sau în imense hale. Apa atât de necesară îi este oferită și unui animal. Fără ei acești aleși ai romăniei nu ar fi la conducerea țării. Nu a trecut nici un an de la alegeri și aleșii noștrii au uitat de cei care i-au votat, se ceartă între ei. E principala lor prioritate.
Surprinzător este că lumea este sătulă de partidul X sau Y și la alegeri întodeauna îl votează. Refuz să cred că poporul este prost, cum am citit pe internet, poate se lasă prostit, ceea ce e cu totul altceva.

O lege aberantă

Trăim în România, țara birocrației și a legilor aberante. Cetățenii sunt puși pe drumuri interminabile pentru a oficializa niște hârtii.
Una dintre legile aberante mi se pare a fi, ca persoana în cauză să se ducă la Primărie pentru a-ți schimba Cartea de Identitate CI cu titularul rolului (casei) „de mânuță” ca la grădiniță, de parcă nu eu aș schimba buletinul și ar fi un act al propietății în care locuiesc. Și așa mi se dă mereu o Carte de Alegător pe care nimeni nu a folosito niciodată, dar trebuie predată autorităților locale, că de, scrie la lege!
Unele cerințe sunt greu de înțeles, dar trăim în România, iar conducătorii noștrii dau legi să ne supunem acestui stat, nu să le înțelegem. Oare ei le îneleg? Doar mă întrebam!

Natura - România

Ador plimbările în natură. Constat cu tristețe în suflet că locurile prin care mă plimbam odinioară s-au schimbat mult, și din păcate nu în bine. Arată îngrozitor! Par a fi părăsite, deși orice loc aparține cuiva, dar pe nimeni nu mai interesează să-l îngrijească, dacă nu-i folosește. Dar mediul înconjurător, fotosinteza de care avem atâta nevoie!
În ultima perioadă la marginea pădurilor sau la periferie, pe locurile mărginașe, au apărut maldăre de gunoaie și s-au îndeșit boscheții (lăstărișul) de par niște imense tunele. Pe vârful lor se mai găsește și câte o pungă din folie, de par niște pomi de Crăciun.
Dacă continuăm așa, România a tinde să devină o zonă de infecție, o imensă groapă de gunoi. Păcat, avem o țară frumoasă cu munți, păduri, râuri, câmpii, Deltă și Mare. Este adevărat, pădurile s-au mai împuținat, dar haideți să păstrăm pe acestea și oazele naturii care este atât de generoasă cu noi, oferindu-ne din roadele s-ale. Nu-i păcat să nu profităm de minunățiile s-ale!

Puterea lui Dumnezeu

E uimitoare puterea lui Dumnezeu! Deși nu credem că am putea suporta multe lucruri, El ne întărește. Atunci când trecem un prag, suntem izbiți de o putere divină, care pare că ne revigorează și ne dă puterea de a merge mai departe.
Răbdarea este o calitate pe care mulți nu o au, este o tărie spirituală care micșorează tăria necazurilor. De suportat tot le suporți, căci n-ai ce face. Cu cât rabzi necazurile cu voia, cu atât depui un efort și ameliorează durerea, cu cât ești mai fără răbdare, cu atât le mărești, părându-ți de nesuportat. Răbdare, că Dumnezeu nu te va părăsi!
Poți birui și trece peste orice obstacol cu cele două puteri: în cel de sus, de la Dumnezeu și în cei de jos, de la oamenii din jur.

Binevoința medicului

Am citit un articol zilele trecute care m-a frapat. Se spunea că în lege le e interzis medicilor să mai ceară mită. Bine zis, să mai CEARĂ, dar cum trăim în România, legile sunt date ca să fie încălcate sau se găsesc noi „portițe” legale. Aceasta e valabil pentru orice funcționar al statului român.
Nu se mai cere mită, dar dacă nu oferi o atenție venind ca din partea pacientului (benevol), nu mai ni se acordă atenția cuvenită, cu asta dă de înțeles publicului că trebuie să cotizeze. Dacă oferim, se simte... binevoința medicului ți interesul acordat. Uneori ni se dau niște explicații demne de serialele SF, birocrație prin care suntem trimiși, deși se rezolvă mai repede dacă dăruim bani, dar e o atenție din partea noastră, nimeni nu cere, mita nu-i nicăieri.
Aceste „mici atenții„ care au devenit „mari atenții!, le-au spălat conștiința slujitorilor statului.  Practic viața noastră se află în mâinile lor. Poate nu toți au, dar pe nimeni nu interesează, au văzut că în România totul merge pe șpagă.

Reparat de 3 ori - jumătate din sistemul PC

Prin telefonia mobilă internetul a pătruns în toate rincoanele țării, la comune și la sate. Cu toate gadgeturi-le tot cu computerul „mă înțeleg” mai bine și îl manevrez după bunul plac.
Computerul, mai apoi internetul, este o mare invenție a secolului nostru și tinde să fie tehnologia viitorului. Această tehnologie avansează cu viteza luminii și PC-urile noastre se demodează din ce în ce, fiind nevoie de noi ansamblări și atașări ale plăcuțelor de memorie.
Dacă un calculator este reparat de 3 ori, făcând un mic calcul matematic, ajungem a cumpăra cu acești bani jumătate din sistemul PC.. Cum veșnica problemă a românului este banul, încearcă a-l repara, fără a-și da seama că investește în el cât ar da să cumpere unul nou. Românul tot timpul a fost învățat să repare, nu să arunce lucrurile.
În medie cei din comunitatea europeană schimbă aparatura și mobila la 2-3 ani. În România, deși țară aflată în UE, dar cu mult mai sub desvoltată din toate punctele de vedere, atunci când se defectează aparatura și nici atunci nu se îndură a-0l arunca din casă, găsindui-
se altă întrebuințare.

Obsesia mămicilor transamisă copilului

Doamnele și domnișoarele (femeile) au căpătat o obsesie pentru cura de slăbire (fie grase sau slabe). Acest lucru le macină la orice pas. Ce e mai straniu, e că această obsesie o au și mămicile pentru copilul lor. Indirect o obsesie care îl poate urmări și pe copil, această idee fiind-ui implantată copilului de către mamă.

Cu toții când eram mititei, arătam ca niște ardei grași ☺, apoi ne-am dezvoltat. Copilăria noastră este incomparabilă cu cea de azi. Noi nu foloseam chimicale nici în agricultură. Puținele dulciuri pe care le găseam și mâncam erau sănătoase prin ingredientele care le conțineau. Acum după revoluție ne-au prostit americanii cu fast foodu-rile lor și am importat produse de a prepara hrana și a-i da un gust și arome care pe cale naturală nu-i cu putință.

Dominația sportivă de-a lungul anilor

După anii 60-90 când pe plan sportiv dețineam dominația în toate ramurile. În fotbal ne băteam de la egal la egal cu marile echipe europene care aveau numai jucători stranieri, iar noi numai cu jucători autohtoni îi dominam autoritar. La nivel de Echipă Națională eram spaima mondială. Jucătorii erau competitivi pe toate posturile (rezerve)..

După 1990, anii faimoși fotbalistic au apus, dar

am avut pe Octavian Belu și Mariana Bitang care, deși nu au avut condiții de lux, au scos fete de aur în gimnastică. Școala de Gimnastică de la Onești și Deva ne-u dat cele mai mari campioane. Am avuto pe Lavinia Miloșovici, Simona Amânar, Gina Gogean, Andreea Răducan, etc.. Nici la gimnastica masculină nu am stat rău, Marian Drăgulescu fiind campion și acum, în ciuda vârstei sale.
Întodeauna am avut ambasadori sportivi. Un timp am defilat la Campionatele Europene și Olimpice cu Echipa Națională de Handbal Feminin și cea de club, „Oltchim Râmnicul Vâlcea”.
Nu avem noi fotbalul de odinioară în această perioadă, dar avem stindardul sus prin tenisul feminin. prin mai multe fete, deși în ultimul timp avem pe această Simona Halep care a crescut foarte mult, valoric vorbind. Iată că e finalistă!
Azi va juca finala de la Roland Garros, de la ora 16:00, deși programul transmisiunii la Pro Tv va începe la ora 15:30, moderat de Andreea Esca, comentator fiind cunoscut jurnalist Cristian Tudor Popescu.
Dacă Simona Halep este deja în a doua finală, nu mai este demult o surpriză, ea fiind de câți-va ani în top 10 mondial, adversara ei, Jelena Ostapenko, în vârstă

de 20 de ani, reprezintă o apariție cu totul inedită și neașteptată în finala turneului de la Paris.

Prietenii

Ai grijă cui îi spui problemele tale. Nu toți cei care îți zâmbesc îți sunt și prieteni. Mai ales acum când avem și viață virtuală. Este la fel ca în cea reală.

Sunt persoane care se lipesc rapid de sufletul tău, iar tu naiv (cum sunt și eu) îi vei considera cei mai buni prieteni și confidenți. Viața m-a învățat că prietenii se triază, se cern ca printr-o sită, râmânând numai spuma, prietenii adevărați care-ți sunt alături mereu, la bine și la greu. Un prieten adevărat nu este acela cu care vorbești zilnic, ci acela cu care, rareori, atunci când te întâlnești, discutați ore în șir, neavând nevoie de un subiect de conversație
.
Prietenilor le simți prezența, nu trebuie să-i vezi. O vorbă bună, un gest cât de mic, contează atât de mult... Realizezi că este cineva în lumea asta căruia îi pasă de tine, e o motivație de a lupta în viață.

De la mica atenție la marea mită

E bine cunoscut faptul că prin toate instituțiile din România se primesc acele mici atenții, care nu mai sunt deloc mici, popular zise șpagă. Se vaită românii și pe bună dreptate, că ni se cer sume imense sau nu suntem serviți dacă nu le dăm acea mică atenție.
Oare nu ne-am întrebat niciodată a cui este vina! E o vorbă din popor care spune: „Vina nu e a celui care cere, ci a celui care dă!” sau „Banu-i ochiul dracului!” O să spuneți că dacă nu dăm, nu suntem serviți. Corect, vă dau dreptate! Ceea ce vreau eu să spun, este că tot noi oamenii i-am învățat așa prin mentalitatea noastră comunistă de a da „o mică atenție” Omul a dat fiindcă era mulțumit de serviciul prestat, însă nu toți oamenii au, iar acești funcționari sau lucrători bugetari s-au învățat că în România totul merge pe șpagă. Iasă cum banu-i ochiul dracului. De la „mica atenie” de a dărui o găină medicului care te-a salvat, mica atenție a devenit marea mită. Ceri, se numește mită! Aceste mici atenții le-au spălat conștiința și nu se mai gândesc la oamenii care nu au sau că oricum sunt amărâți prin spitale.
Odinioară șpagă luau numai funcționarii și medicii, acum s-a întins peste tot, nu numai în sectorul bugetar. Ești nevoit să dai și la preot sau gunoier, deși plătim taxe și impozite imense.

Rampe de acces

Din anul 2006 de când s-a dat Legea Rampelor de acces a persoanelor cu handicap/invalide.Toate instituțile și unele magazine au aplicat-o mult mai târziu de la apariția ei în Monitorul Oficial.
Articolul 62 al Legii ne spune că toate clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădiri de locuit construite din fonduri publice, mijloace de transport în comun şi staţiile acestora vor fi adaptate, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
Trecând zilele trecute prin oraș, văd în jurul meu pe la magazine unele rampe micuțe, înclinate 30-35 de grade. Nu asta ar fi problema, dar sunt prea scurte, nici nu-ți poți lua demaraj cu căruciorul. Se vede cu ochiul liber că sun făcute „ca să fie”. Dacă nu ai cărucior electric sau nu ești ajutat, nici nu poți intra în locație.
Am putea să facem un slogan naţional din “perfect pe hârtie, inexistent în practică”.

1 an de canal YoutuBe

S-a împlinit 1 an de când am înființat canalul de YoutuBe. Totul a plecat din pasiunea mea de a filma pe la festivitățile locale.
Cum era 1 iunie, spectacol cu și despre copii, Festivalul Național de Muzică Ușoară, Folc și Dans Modern „Floare de Castan” și concertul aniversar „Zilei Orașului Costești, aveam câteva filmări de postat. Aproape pe nepregătite, că cele mai reușite lucruri se fac pe negândite a lua ființă canalul https://www.youtube.com/channel/UCuXT-tRCfPG6DQSmWDEahbQ Adrian Spiridon Marin care are 76 de încărcări și 8 sildeșowri create pe anul 2016. Din acest an vă așteaptă noi surprize, că am încărcat noi videoclipuri și pe 2017. Deși am 10 abonați și o singură dată am interacționat prin comentarii, încă mai sper, încă sunt la început. Nu am creeat canalul pentru cât mai multe vizualizări și pentru a face bani.
 Este un canal cu specificul orașului Costești, este pentru iubitorii orașului și pentru prietenii mei care iubesc tradițiile. Aici puteți urmări Ansamblul de dansuri și călușari „Mugurelul Jr. și Sn. Costești. Călușul este un obicei strămoșesc care nu se vede în toate zonele. Virtual, vi-l dăruiesc.

1-4 iunie - ”Zilele Orașului Costești”

Orașul Costești a îmbrăcat zilele acestea straie de sărbătoare. Au fost patru zile festive, 1-4 iunie. Ziua Orașului s-a intersectat cu cea a copiilor. Pe 1 ianuarie am avut un spectacol cu și despre copii, organizat de Casa de Cultură și Palatul Copiilor Costești, apoi a avut loc Festivalul Național de Muzică Ușoară, Folk și Dansuri Moderne „Floare de Castan”, urmate de recitalurile unor trupe mai mult sau mai puțin notorii. Toate festivitățile au avut loc în colaborare cu Primăr
ia și Consiliul Local, terminându-se cu un spectacol, în care au evoluat pe scenă: Nicu Albu, Gabriel Dumitru, Jean de la Craiova, Emilia Dorobanțu și formația Pro Consul. Prezentator - Gabriel Dumitru. Spectacol care a avut loc cu ocazia Zilei Orașului Costești.
Comercianți în întreg parcul orașului și jocuri pentru copii asemeni unui bâlci. Totul în fața Primăriei Costești, unde a altfel, se află amplasată și scena unde evoluau micii sau marii artiști. În față aflându-se o superbă fântână arteziană. O dată pe an costeștenii sunt răsfățați de către Primărie.

A fost frumos, acum visăm la promisiunea primarului Ion Baicea, ca la anul, la aniversare a 50 de ani de la luarea în ființă a orașului Costești, vom avea parte de un concert și mai amplu și grandios, pe măsura aniversării.

Colindatul călușului - un ritual de Rusalii

în timpul Rusaliilor la Costești/Argeș și în împrejurimi este o tradiție să se joace călușul timp de trei zile. Este un obicei străvechi, care în această parte a țării a fost păstrat și astăzi.
Acești călușari poartă cu mândrie costumul tradițional românesc de câteva ori pe an. Colindând satul în lung și-n lat aduc sănătate, belșug și bucurie.
Pentru binefacerile călușarilor, oamenii îi răsplătesc cu apă, usturoi, pentru că dansul este aducător de ploaie și bogăție.
Călușarii sunt așteptați cu alai și porțile larg deschise./ Lumea din întreg satul îi urmează.
Mutul din căluș și mireasa, seamănă cu personaje de poveste, având la brău încins usturoi.
La terminarea jocului călușului, oamenii rup fiecare câte un fir de usturoi din mănuchiul care a fost jucat. Acesta este a doua zi după Rusalii purtat la cingătoare, fiind la muncă, aducător de spor și prosperitate.
Tradiția de călușari de Rusalii se ține mai mult prin sudul județului. În orașul Costești se păstrează cu sfințenie, jocul având origini în orașul nostru, sat Zorile.

La muli ani Costești!!

Costești e

ste un oraș din Muntenia, situat în sudul județului Argeș, format din satele Broșteni, Pârvu Roșu, Podul de broșteni, Zorile și Stârci. Are o populație de 10.375 de locuitori.
Costești-ul își păstrează statutul de oraș de câmpie. La 1 iunie 1968, prin decret oficial, localitatatea mea natală a fost declarată oraș, deși actul oficial a fost primit de către Consiliul Popular Orășenesc pe 8 iunie 1968, Începând din acel an s-a modernizat sistemul de deplasare al cetățenilor, beneficiind, nu numai de cale ferată, dar și de drumul național DN65 A Costești - Roșiori de Vede și drumul județean modernizat Costești - Alexandria.
Orășelul meu/nostru împlinește 59 de ani în aceeași zi în care are loc și Ziua Copilului. De astăzi până pe 4 iunie vor avea loz „Zilele Orașului Costești”, spectacole organizate de Primăria și Consiliul Local al orașului Costești în colaborare cu Casa de Cultură și Clubul Copiilor. Tot zilele acestea se va desfășura și Festivalul Național „Floare de Castan”.
La mulți  ani Costești! La mulți ani costeșteni! Multă sănătate și realizări!